Gazeta SF publică un dialog între Alexandru Lamba şi Mihai Alexandru Dincă, autorul nuvelei Narcopunk sau Fear and loathing in L2, a cărei geneză ne e, în parte, dezvăluită în cuprinsul acestui interviu (care poate fi parcurs integral aici):

Alexandru Lamba: Dar despre Narcopunk sau Fear and loathing in L2 ce ne poți spune? De unde atracția spre lumea falsă a stupefiantelor? De unde ideea amestecului de hard-sf cu elemente Lovecraft-iene și cu picanterii narcotice?

Mihai Alexandru Dincă: O să încep prin a recunoaște că mai întâi am văzut filmul Fear and Loathing in Las Vegas și abia apoi am citit cartea după care a fost adaptat. Ambele m-au marcat profund, până într-acolo încât a ieșit din mine un fel de omagiu prin această nuvelă, dar nu numai lor. I-ar fi un omagiu și lui Lovecraft, prin anumite detalii, poate chiar și lui Arthur C. Clarke prin altele.

Hard SF-ul m-a marcat la primul contact prin verosimilitate, prin posibilitatea reală de a fi adevărat, doar că nu încă. Nu pot decât să indic realismul științific al lui Kim Stanley Robinson în privința asta, riguros până la ultimele detalii. Ce am scris eu e departe de fi așa ceva, dar am încercat să păstrez o rigurozitate în construcția lumii, mai ales în ceea ce privește funcționarea stației-colonie din punctul L2, cât și călătoria spațială la accelerația constantă.

Pe bătrânul gentleman din Providence îl simt tot timpul privindu-mi peste umăr. Nu îi place tot timpul ce mă vede scriind, cum probabil nu i-ar plăcea nici Narcopunk, sau nu imediat, în orice caz. Dar e acolo, veghind…

Acum cu drogurile… Lumea stupefiantelor nu e falsă, ba chiar e plină de adevăr. Pentru mine, drogurile reprezintă un subiect de studiu foarte interesant, mai ales în ceea ce privește relațiile dintre cultură și droguri. Relația dintre artiști și droguri este poate chiar mai complicată… S-a constatat că mamiferele au o afinitate pentru tot felul de substanțe cu virtuți de modificare a stării de conștiință. Preferatele mele sunt tutunul, cafeaua și alcoolul, în ordinea asta – substanțe poate banale, despre care lumea a uitat că sunt droguri.

537total visits,2visits today